Ei bine... dupa o lunga pauza va scriu din nou si de data asta ma leg in parte de calitati si imperfectiuni in comportamentul celor doua specii, femei si barbati :)
Eram zilele trecute prin parc la o plimbare, la un moment dat in fata mea apare o familie cu doi copii, o fetita si un baiat. Baiatul avea o jucarie, nu stiu ce jucarie era daca va intrebati, si fetita dupa vreo 5 minute de plimbare incepe sa traga de ea, baietelul cu un simt al propietatii foarte dezvoltat ii da o zmetie peste ochii.
Si de aici incepe:
Mama: De ce dai mai in ea, nu vezi ca este fata? In fete nu se da nici macar cu o floare!
Baietelu: Dar, este jucaria mea, ea de ce nu si-a luat-o pe a ei?
Mama: Nu conteaza, trebuie sa impartiti si voi jucariile, ia te rog sa-i dai acum jucaria!
Baietelul: Da de ce, ca abia am ajuns sa ma joc si eu 10 min.
Mama: Pentru ca asa am zis eu (in timp ce se uita la tatal copilului pentru aprobare)
(Tatal se simte si zice:)
Tata: Tati, nu mai da in ea, si da-i ucaria pentru ca asa zice mami.
Pana la urma fetita primeste jucaria. Dupa alte 30 de minute, baiatul, normal, vrea jucaria inapoi sa se joace si el, si merge la sora lui sa o ia, acum.... ce credeti ca sa intamplat BOCEALA !!!!!
Vine din nou mama.... si tata....
Mama: De ce ii ei mai jucaria ?
Baiatul: Pentru ca ea s-a jucat deja cu ea, si a lasat-o pe jos, si acum vreau si eu sa ma joc cu ea!
Mama: Da ce acasa nu te poti juca?
Tata: Hai draga, mai lasal si pe el, ca asa este ....
Mama: (Ochii rosii, furie, strans din dinti) Bine...
Se termina toata faza si ei pleaca acasa... ea in bratele mamei, si el in bratele tatalui, la vreo 2m distanta unul de altu'.
In primul rand ca eu nu am inteles care este copilul si in al doilea rand, nu pot sa pricep de ce Ea da, si El nu.
Ok, sunt copii, copiii vor fi mereu asa, dar pana acolo de ce parintii sunt asa cum sunt? Este oare vreo problema in familie, este vreo problema de intelegere, de puncte de vedere. NU, problema este ca atunci cand ei au fost mici, chiar daca au avut sau nu, frati sau surori, au fost crescuti la fel, Ea da, El nu, iar acum cand sunt mai "mari" si pot decide pentru altii, o fac, din pacate la fel cum au fost crescuti.
O alta poveste interesanta:
Am fost zilele trecute sa imi platesc o factura la telefon, dupa ce am reusit sa fac acest lucru, aparent imposibil, m-am suit in tramvai sa vin spre casa, pe drum, dupa o statie, urca o libelula (termen de alint provenit de la ochelarii extrem de mari) plina de figuri, si vine direct la mine sa-mi zica: "Nu-i asa ca imi dai mie locul tau?", imi scot castile din urechi, ma uit la ea, si o intreb si eu: "Noi doi nu am baut o cafea odata?, raspuns: "Nu!", raspuns: "Atunci stiam eu ceva, destept am fost!!!", dupa care ma intorc cu fata la geam si imi pun castile in urechi.
Acum sunt sigur ca daca m-ar fi rugat frumos m-am fi ridicat, dar atitudinea ei a fost de larva superioara. I se cuvenea acel loc, eu eram cel care a intrat pe teritoriul ei....
Femeile sunt bune, nu putem trai nici fara ele, dar nici cu ele. Ceea ce nu inteleg eu, de ce ne-ar fi superioare. Sunt destui barbati care pot gati, spala, calca, si face alte astfel de lucruri pe care ele le tot arunca de fiecare data cand le spui "Adioooo....".
La fel sunt destul de multe femei care pot face si treburi de barbati. Culmea este, ca acele femei care le fac, nu sunt considerate femei nici macar de specia lor exemplu : Culturistele (nu ca as avea ceva cu ele).
Da recunosc exista cazuri, si chiar foarte multe, de abuzuri, incepand de la batai si terminand cu bautura sau alte chestii nocive, nu sunt deacord cu asa ceva, nici sa nu va treaca prin gand, dar..... daca nici ele nu se plac atunci cand se comporta ca barbatii atunci de ce vor sa devina ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu